Other Stories

Alo!

APEL DE URGENTA

Acesta este un apel de urgență! Ultimele studii au demonstrat că, timp de 2 zile, fără întrerupere, în fiecare lună, oamenii stau cu ochii în telefon. De aici înțelegem că smartphone-ul a devenit practic o extensie a mâinilor noastre.

Read More
Looks

This is a cool

MANIFESTO

Ce cool e să fii cool și ce cool este când alții spun despre noi că suntem cool. Ne tundem așa… cumva! Suntem atenți când ne îmbrăcăm și nu cumpărăm orice! Oh snap! Ne instragramuim și feisbucuim cu cele mai hot achiziții. Lumea dă like, comentează “Ce cool!”.

Read More
Travel

Iubesc

Brasovul

Nu inteleg de ce pana acum nu am scris nimic despre orasul de la poalele Tampei. Si culmea, este orasul meu de suflet, in care merg periodic cu aceeasi placere. Si da, pot spune ca nu m-am plictisit niciodata. Din punctul meu de vedere, cred ca este cel mai frumos oras din Romania.

Read More
Looks

Pur si simplu...

SIMPLU

" Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. " spune Arthur Rubinstein. Insa, viata nu este intotdeauna usoara. In ciuda acestui lucru, viata trebuie traita si pretuita. Fiecare up and down este o lectie de viata.

Read More

— LATEST FROM THE BLOG —

BELGRAD - ORASUL ALB


Este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, cu o istorie tumultoasă, plină de dramatism. A fost distrus parțial de 44 de ori, însă a știut să renască de fiecare dată. Trecutul său haotic este ascuns între blocurile socialiste și capodoperele art nouveau, între relicvele otomane și resturile de contrast din moștenirea habsburgică.
Acesta este Belgrad!




Am să încep prin a spune sincer că nu am crezut vreodată că o să ajung în Serbia. O țară care nu mi-a stârnit suficient curiozitatea pentru a o vizita. Totuși, s-a întâmplat, anul trecut. Însă, înainte de acest trip, aveam deja un set de amintiri, cu și despre sârbi. Ei au făcut, într-un fel sau altul, parte din viața mea. Până la 22 de ani am locuit în Orșova, oraș port la Dunăre, vecin cu Tekija, localitate din Serbia. Așadar, orizontul meu a fost sârbesc. Cam asta se putea vedea de la fereastra casei mele. Pe atunci, consideram că până și soarele are proveniență balcanică, de fiecare dată se înălța deasupra dealurilor sârbești, și tot acolo se ascundea. Îmi aduc aminte că mama pleca deseori în fosta Iugoslavie, pentru a ne aproviziona cu tot felul de bunătăți. Eh, în ciuda acestor lucruri, nu mi-am propus să ajung pe malul opus al Dunării. M-am mulțumit cu poveștile și experiența sharuită de mama, cu guma de mestecat și ciocolata Cipiripi, pe care le cumpăram de la piața sârbilor din Orșova. Aș mai menționa și faptul că, primele filme adevărate din viața mea, le-am vizionat pe canalele tv sârbești. Iar aici ar fi cazul să mă opresc și să nu mai povestesc despre copilăria mea cu iz sârbesc, nu de alta, dar acest post este despre Belgrad. 

Am realizat că, în viață, oamenii și cărțile nu sunt întâmplătoare. Călătoriile la fel, aș mai adăuga eu. Inițial am crezut că Belgrad a fost un fel de pop-up-idea. Ulterior am înțeles că a fost o chemare, un puzzle pentru suflet. Lăsând deoparte nuanțele personale, vouă am să vă povestesc ce am descoperit în capitala Serbiei. De cum am intrat în oraș, am rămas impresionat de view-ul podului Ada. Și evident, acel moment în care-ți lungești gâtu-n mașină și zici “Wow!” Pui mâna pe telefon, faci poze și apoi, clar, gugălești pentru some informations. Am aflat că belgrădenii au cel mai lung pod suspendat cu cabluri pe un pilon din lume. Pilonul este înalt de 200 de metri, podul are 6 benzi pentru vehicule, 2 linii de tramvai, pistă pentru bicicliști și 2 trotuare. Eeew! Amazing.



Interiorul orașului mă așteptam să fie cumva… comunist, vechi, bombardat, not updated cu prezentul. Da de unde?! Mi-am dat seama că, în căpuțu’ meu, tot ceea ce știam despre Serbia era… o varză totală. So… la prima vedere, din viteză, de pe geamul mașinii, ochii mei au fost plăcut surprinși de imaginile captate. Nu am văzut ceva care să-mi displacă. Așa că… mi-am zis în gând: “Hello, Belgrad! You are a beauty! Such a lovely surprise.” Nu m-am abătut de la scopul inițial, acela de a lua prânzul în Belgrad. Ceea ce s-a modificat a fost faptul că am hotărât să mai stau câteva zile. În mod normal, trebuia să mă întorc în Severin în aceeași zi. Astfel am dat start aventurii și pedometrului la înregistrat. 

La doar câțiva pași, am descoperit un colos arhitectural, un punct de reper în orizontul belgrădean. Catedrala Sfântul Sava, căci despre ea este vorba, este cel mai mare edificu ortodox din lume. Construcția a început în 1905, însă nici acum, după mai bine de 100 de ani, interiorul clădirii nu este finalizat.


După ce mi-am obosit ochii cu atâta opulență, i-am odihnit cu mult verde, în parcul istoric Kalemegdan. Am aflat că, înainte de a fi transformat într-o oază liniștită de verdeață, Kalemegdan a reprezentat o parte din fortăreața Belgradului și datează din secolul al XVII lea. Fosta cetate a fost ridicată la confluența râurilor Sava și Dunăre. Aici se pot admira încă băile turcești, porțile medievale și mormintele musulmane (ciudat mai arată), precum și un muzeu istoric.



Nearby se află grădina zoologică, vestită pentru speciile rare de lei albino, tigri și canguri, și unde trăiește un aligator erou. Luând în considerare faptul că s-a născut în 1936, este un erou, nu-i așa? Să nu uităm că orașul a fost bombardat de forțele NATO în 1999, și punem la socoteală și faptul că animalul a supraviețuit și celui de-al doilea război mondial. Chapeau! ;) El este Muja, cel mai longeviv aligator american, pe care-l puteți întâlni la grădina zoologică din Belgrad. 

Știți unde mi-a plăcut mie cel mai mult? Retard mai sunt, de unde să aveți voi habar?! Trecem peste și ajungem la Zemun, căci aici catadicseam să mă opresc cu discuția. Cartierul Zemun este un fost oraș la periferia Imperiului Austro-Ungar, însă din anul 1918, a devenit parte a teritoriului Serbiei. Simbolul orașului vechi este turnul Gardos, construit de către unguri. Este amplasat în locul unde se află ruinele unei cetăți medievale și de aici poate fi admirată priveliștea întregului oraș. În cheiul Zemun se află splavovi, adică cluburi tradiționale și restaurante plutitoare. Voila! Cadrul perfect pentru o seară de neuitat, o cină romantică, pe malul Dunării. 

Constat că degetele mele ar mai scrie despre Belgrad. Ar mai scrie despre plaja din insula Ada Ciganlija, despre subteranele orașului,  muzeul Nikola Tesla sau despre Palatul Alb. Însă mă voi opri aici, altfel risc să devin plictisitor. Însă nu pot spune același lucru despre Beograd (Orașul Alb, tradus din sârbă). Pentru un city-break, Belgrad este o destinație de pus pe listă. Vă aștept cu păreri la întoarcere. Ciao & have a nice trip!




TRAVEL TIPS 
  • iBikeBelgrad este pentru cei care vor să descopere orașul de pe bicicletă. Este chiar relaxant drumul de la Ada Ciganlija până la vechiul oraș Zemun.
  • Pentru consumatorii cu fițe, vă recomand un must-stop în cartierul istoric turcesc - Dorcol. O să vă placă pe Silicon Valley. Tentațiile vin de la sine, sentimentele se vor exprima prin cash sau card. 
  • Districtul industrial Savamala este o zonă eclectică, pentru toate gusturile. Clădiri vechi și depozite convertite în cluburi, restaurante sau centre care găzduiesc variate manifestări culturale. Puteți bifa Hala din beton, Lasta, KC Grad, Mikser House, Toro sau Latino Gastro Bar. 
  • Belgradul are o agendă încarcată în perioada estivală. Un happening hyper-hipster se întâmplă în iunie - Mikser Festival. Belgrade Summer Festival este în iulie-august, unde se consumă, muzică, dans, teatru și artă vizuală. August este pentru Belgrade Beerfest, cinci nopți cu muzică rock, bere, bere și bere. 


Photography by George Enache


LIKE - COMMENT - SHARE

LA UN PAS DE SANATATE


Sportul este cea mai bună medicație pentru o minte și un corp sănătos, fără nicio urmă de îndoială. Însă, în ciuda acestui lucru, ani de zile am fost captivul vieții sedentare. Ce rost avea să mă agit? Oglinda relfecta o imagine în limita bunului simț. Nu tu burtă, nu tu fălci, la ce să mă supun unui antrenament riguros de sală? Mi-am dat seama că am moștenit o genă bună (mulțumesc alor mei), în timp ce arderile își făceau treaba. Însă, în această pledoarie îmi lipsea noțiunea de prevenție. Well, am și eu scăpările mele. Și evident, lucrurile nu aveau să continue așa, a la long. Lucrurile urmau să se schimbe. 

Undeva pe la 30 de ani, vârsta și-a marcat prezența prin vizite dese la medic. Nu știu cum să zic, dar mă panichez în fața celor care poartă halat alb. Nu îi consider deloc atractivi. E un fel de fobie. Asociez halatul alb cu boala, durerea, stresul… În fine… nu despre asta e vorba, mă pierd cu vorba, excuse me. Ideea e că, m-am îmbolnăvit. Viața sedentară are și ea “binecuvântările” ei. Medicul mi-a explicat că diagnosticul meu a fost o urmare firească a unei vieți lipsite de mișcare. M-am despărțit cu greu de acel stil de viață. A fost un divorț luuung și complicat. Cu multe dezbateri și negocieri. Nu am avut încotro, a trebuit să mă mobilizez, să duc o viață activă. Nu a fost ușor deloc.

By default, sunt un tip mofturos, dificil, și e greu, e greu cu mine. Să exemplific. Doi ani am avut abonament la sală și am bifat vreo 10 prezențe. Antrenorul personal trăgea efectiv de mine, cu telefoane, cu mesaje, însă nu m-a dovedit. :) Da, da! În doi ani am fost la sală de maxim 10 ori. Nu am putut să intru în această rutină. Nu mă atrăgea deloc ideea de a trage de toate aparatele alea. Totuși, nu am renunțat la ideea de mișcare. Oh, not at all! Am găsit o variantă care să-mi placă. Pe scurt: indoor / Insanity, outdoor / walking & biking. 

Mă voi opri la activitatea din outdoor - plimbările. O fac din două motive: a venit primăvara și este absolut superb afară, iar al doilea motiv ar fi că, acest sport nu costă nimic. Practic, lumea de afară devine sala de antrenament. Dotată cu background muzical liniștitor (dacă alegi varianta evadare în natură), aer proaspăt și un vizual încântător. Restul se contorizează în minute de sănătate. Așa că, la cât mai mulți pași! 


Știați că... Naveta pe bicicletă te face mai fericit.
Pesoanele care se deplasează la job cu mașina sunt nefericite, comparativ cu cele care circulă pe jos sau cu bicicleta, potrivit unui studiu realizat în Marea Britanie. Trecerea de la mașină la bicicletă poate avea efecte pozitive.



Photography by Cristian Arion

HUMAN.CO

Îmi înregistrez zilnic activitatea (walking & biking) cu aplicația Human. După câteva utilizări, Human s-a dovedit a fi mai mult decât o aplicație. Este antrenorul ideal, supportive & funny. Pentru mai multe informații accesați site-ul oficial.


10 BENEFICII ALE MERSULUI PE JOS

1. Mersul pe jos îmbunătățește respirația. În timp ce mergi, faci un efort fizic, respiri adânc, regulat și corect. Respirația profundă face ca toate celulele din organism să fie oxigenate atât cât trebuie și crește imunitatea organismului.


2. O zi grea devine mai bună prin câțiva pași de plimbare. O zi stresantă în care te-ai certat cu toată lumea poate deveni mult mai puțin încărcată cu tensiune dacă vei alege o plimbare pentru câteva minute. Mersul pe jos este mult mai bun și mai eficient decât orice calmant din farmacie. 

3. Mersul pe jos îmbunătățește circulația sângelui. În felul acesta, inima este ajutată să devină mai puternică. Este recomandat în special cardiacilor pentru că această activitate nu presupune un efort exagerat.

4. Mersul pe jos scade nivelul zahărului din sânge. 15 minute de plimbare după fiecare masă scade nivelul zahărului din sânge pentru mai multe de 24 de ore, conform unui studiu publicat în Diabetes Care.


5. Mersul pe jos îți dă energie. Poți scăpa de oboseală cu până la 65% dacă vei merge pe jos și îți poți mări nivelul energiei cu până la 20%. Acest lucru a fost descoperit de Universitatea din Georgia.

6. Mersul pe jos diminuează stresul. Universitatea din Michigan a descoperit că plimbările în grup în mijlocul naturii diminuează stresul, în special în cazul persoanelor care au trăit un eveniment traumatizant emoțional.

7. Mersul pe jos stimulează creativitatea. Cercetătorii de la Stanford au descoperit că mersul pe jos stimulează creativitatea atât în timpul plimbării cât si o perioadă scurtă după plimbare, producând de două ori mai multe idei creative decât dacă stai pe scaun. 

8. Mersul pe jos scade riscul de deces prin cancer. Un studiu publicat în New England Journal of Medicine demonstrează că cei care merg zilnic o distanță de 3 km au un risc de deces prin cancer de două ori și jumătate mai mic decât cei care nu parcurg distanța cu aceeași frecvență.

9. Mersul pe jos menține mintea ageră. Activitățile fizice hrănesc creierul și stimulează producția de neuroni. Cercetările au demonstrat că în cazul persoanelor trecute de 50 de ani, mersul pe jos previne problemele legate de memorie și concentrare. 

10. Mersul pe jos reduce riscul formării cancerului mamar și de colon. Femeile care au mers pe jos între 1.15 și 2 ore și jumătate pe săptămână, au avut un risc cu până la 18% mai scăzut de cancer de sân, comparativ cu femeile inactive.


Mersul pe jos se dovedește a fi un medicament gratuit, nu are efecte secundare și ar trebui să creeze dependență deoarece are numeroase avantaje și beneficii pentru sănătate.


Iubeste, zambeste, traieste frumos!




LIKE - COMMENT - SHARE

COLOREAZA-TI VIATA!



În prezent se vorbește din ce în ce mai mult despre mindfulness “plinătatea minții” și well-being “starea de bine”. Evident, în psihoterapie există tendințe sau curente, ca și-n modă sau orice alt domeniu. Acest mod de viață, daca aș putea să îl numesc așa, determină o persoană să trăiască cât mai conștient posibil, aici și acum. Cu alte cuvinte, să își armonizeze lumea interioară cu cea exterioară, trăind din plin orice emoție și sentiment. Focusul psihologic fiind îndreptat spre aspectele pozitive din viață. 

În completarea noilor abordări de lifestyle, Institutul Pantone a hotărât să își aducă și el contribuția, colorând acest stil de viață într-un duo cromatic. Rose Quartz și Serenity sunt desemnate culorile anului. Este pentru prima dată în istoria Pantone când sunt alese două culori, în loc de una singură. 

Ce înseamnă Rose Quartz și Serenity? Pe scurt, roz pudrat și albastru aerat. O alegere bine făcută, zic eu. Știti de ce? Pentru că scena lumii afișează cu dramatism o economie plină de probleme, politica își dă cu stângu-n dreptul, în timp ce siguranța și securitatea devin solictitările noastre zilnice. Pe fondul unui stres evident, Rose Quartz și Serenity reprezintă antidotul problemelor cotidiene. Rose Quartz ne întâmpină cu o caldă îmbrățișare în timp ce Serenity ne învăluie cu multă liniște. Psihologic vorbind, cele două tonuri de culoare reprezintă echilibrul perfect, ordine și pace. 

Așadar, Institutul Pantone ne invită la o terapie cromatică, în urma căreia să ne raportăm diferit în fața crudei realități. Un remediu pentru suflet, într-o lume amprentată de insecuritate și neliniște. Aici mă voi opri cu tanslatarea cromatică, altfel risc sa devin plictisitor. :) Insă nu înainte să vă spun că am căutat în shop-urile online, câteva item-uri care se înscriu în tendințele cromatice ale acestui an și sper să vă vină la suflet. Cu toate acestea… trebuie să nu uităm că tendințele sunt sezoniere, însă frumusețea umană este cea care nu se va demoda niciodată!

Iubeste, zambeste, traieste frumos!


Layout by George Enache
Rochie TOPSHOP / Ochelari PRADA / Cercei CATERINA ZANGRANDO / Sandale SOPHIA WEBSTER / Geanta BALENCIAGA / Parfum FLOWERBOMB BY VIKTOR & ROLF / Ruj LIPSTICK QUEEN / Jacheta bomber MAURIZIO PECORARO


Tricou polo LE COQ SPORTIF / Ochelari RAYBAN / Camera foto FUJIFILM INSTAX / Jeans TOPMAN / Rucsac HERSCHEL / High-Top sneakers DOLCE & GABBANA / City guide LOUIS VUITTON / Portofel ALIFE DESIGN / Ceas KENZO / Bratara MIANSAI


Ruj TOM FORD / Parfum FEMININ PLURIEL MAISON FRANCIS KURKDJIAN PARIS / Periuta de dinti electrica FOREO / Lac de unghii NAILS INC / Lip & cheek LILAH B. / Masca cu argila PORES BE PURE / Pensula TOPSHOP / Lumanare parfumata CIRE TRUDON / Fard pleoape BURBERRY BEAUTY / Eye polish RMS BEAUTY / Creion de buze CHARLOTTE TILBURY

LIKE - COMMENT - SHARE

O POVESTE PENTRU FIECARE CEAȘCĂ

Îmi place să beau ceai. La temperatura camerei și întotdeauna negru. Musai cu lapte și miere. Când îl servesc acasă, nu mă abat de la ceea ce numesc stereoTEApie. Același cadru, același script pe care-l respect frame cu frame. Mă așez pe canapeaua din living, îmi ghemeuiesc picioarele sub mine, ascult muzică-n surdină și îmbogățesc aroma ceaiului cu rânduri dintr-o carte. Într-un moment de genul am citit o poveste care m-a făcut să privesc ceașca de ceai așa cum nu am făcut-o niciodată. Iată povestea:

 „O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”. 

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ‒ Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: „Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură! Am strigat, am bătut şi am izbit uşa... „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. 

Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! „Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap şi a spus: „Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns... eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. 

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”. Şi m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu... Este frumoasă. Sunt frumoasă!” El mi-a vorbit blând: „Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.  - Arsenie Boca


PHOTOGRAPHY BY GEORGE ENACHE


Ar trebui să reflectăm la această poveste. Mai ales în momentele-n care simțim că primim lovituri de la viață, când suferim îngrozitor și nu înțelegem de ce ni se întâmplă acest lucru. Ar trebuie să acceptăm suferința, să o trăim cât mai asumat, cu tot alaiul său de lacrimi, pași temători și sentimente marcate de durere.

Suferința noastră este confirmarea prezenței active a lui Dumnezeu în viețile noastre. El este Olarul preocupat să facă din noi cea mai frumoasă ceșcuță. Cel care ne explică valoarea pozitivă a momentelor grele din viață. Că suferința ne ajută să creștem, să ne reviziuim nevoile și dorințele, suferința ne obligă să ne confruntăm cu noi înșine, să privim acolo unde nu vrem să vedem. În acest fel îi vom permite Artistului Suprem al universului să facă din noi prețioase obiecte de artă! Iar dacă simțim că nu mai putem, să ne aducem aminte de cuvintele profetului Isaia:

Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor tale.  - Isaia 54:8

LIKE - COMMENT - SHARE